Spune o vorba,"Dumnezeu e iubire" ..e prea statica,generala,ermetica afirmatia,eu as spune ca Dumnezeu e insusi imperativul iubirii,adica :"Iubeste-ma!".Porunca suprema prin reflexivul verbului "a iubi"!
Nu vi se pare cu mult mai adecvata?
Pana si privind un fir de iarba ,am sentimentul chemarii lui de a fi iubit!
Dumnezeu e pretutindeni,pretutindeni e scris "iubeste-ma!".
Vom invata vreodata sa iubim cu adevarat?Sa privim aproapele ca un necesar de iubire pentru care avem chemarea si datoria sfanta sa-l daruim?
Dar oare, vor toti oamenii sa fie iubiti?
Cu cat resimtim mai intens necesarul iubirii in lumea asta,cu atat ne apropiem mai mult de Dumnezeu,de Voia Lui!
DUMNEZEU inseamna.. "IUBESTE-MA!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu