luni, 5 decembrie 2016

Cu si fara gelozie...

Gelozia asta din dragoste,tine mai degraba de posesivitate,boala, nu de iubire!

Din iubire lasi celeilalte parti libertatea sa aleaga ,chiar daca alegerea e gresita.Cu siguranta ceva important ai gresit,ori anumite calitati dorite de ea ,lipsesc la tine si le cauta la altul.
Sau e vorba doar de hormonia in exces la unii ,ori de dorinta si  curiozitatea  pentru  ceva nou dintr-o adversiune acerba fata de rutina?
Trebuie,fireste,sa diferentiem in functie de realitatea biochimica si temperamentul fiecaruia!


Iata doua cazuri reale in extrema.

In lipsa totala a geloziei:

1)Stiu ca sotul ma inseala uneori,imi spunea odata o colega de serviciu,dar nu ma intereseaza,faca ce vrea ...doar sa se intoarca la mine!
El se intorcea mereu acasa la ea,,,cu zambetul pe fata.
In rest... se intelegeau minunat.

A geloziei dusa  in extrema urii.

2) Sotul venit de la serviciu si-a surprins nevasta  cu altul in pat.Pe moment a fost uimitor de calm ,nu a ripostat,nu a facut scandal,ba chiar au discutat civilizat toti trei!
Intr-o zi insa afland ca amantul si sotia era iar impreuna acasa...a luat un pistol si la fata locului si-a impuscat nevasta,apoi a dat sa-l impuste si pe amant,,,a reusit totusi sa fuga,sa scape nevatamat.
In final  s-a impuscat si el.
 In urma tragicei intamplari,au ramas doi copii orfani!!
Ce este straniu din cate am aflat de la cel ce mi-a povestit acesata tragica intamplare,este faptul ca parintii fetei  nu l-ar fi condamnat atat de mult pe ginere cat pe propria fiica!
El muncea mult pentru casa sa aduca bani,ea era casnica !
Chiar asa oare sa merite...va las voua concluziile!

Mentiune: Desigur ca o anumita nota de gelozie este fireasca din dragoste,insa pentru multi tradarea/infidelitatea din dragoste capata prin gelozie proportii nu gluma mergandu-se pana la razbunare ,divort imediat,violenta, si chiar crima.
Gelozia in extrema ,,,e clar,tine de paranoia!
Asta nu e dragoste,e boala!
Dragostea iarta,rabda indelung,accepta compromisuri,ofera libertatea alegerii personale,nu conditioneaza la aceasta maniera...ganditi-va,care e perfect la urma urmei?
Prea usor se divorteaza astazi!...

Cat il tradam noi oare pe Dumnezeu...si cat ne iarta El?













joi, 1 decembrie 2016

La multi ani Romania!


La MULTI ANI tara mea draga atat de greu incercata!

LA MULTI ANI ROMANILOR DE PRETUTINDENI!


LA MULTI ANI ,cu gand de pace si iubire intru fratia romaneasca!

miercuri, 30 noiembrie 2016

De la ateu la credincios/Binele si raul

Descoperisem odata un material video despre un savant,un mare fizician ateu care la un moment dat se apucase de medicina.Interesant,dupa o experienta mai indelungata ca medic,a devenit  credincios.
Motivul?
Din discutiile cu pacientii bolnavi,a realizat un lucru care i s-a parut extraordinar.
Toti oamenii au constiinta binelui si raului!
 Acesta constatare a fost suficienta pentru el ,ca meditand sa-si recalculeze atitudinea sa fata de posibila existenta a unei Instante superioare creatoare.
Dumnezeu este Justitionarul suprem care separa lumile in functie de binele si raul existent.
Imperativul binelui biruitor in lupta cu raul,exista in noi,creaturile!

duminică, 27 noiembrie 2016

Film/Telefonul



Cu Carmen Galin si Mircea Diaconu.
Regia:Elisabeta Bostan

"Iubirea nu este la cine o daruieste,ci la cine o merita."

O poveste de dragoste neastepatata in urma unei defectiuni telefonice.Sensibil,relaxant,foarte placut de urmarit!Chiar m-am bucurat sa-l descopar.
Filmul asta m-a dus usor  cu gandul la celebrul film american "Adio dar raman cu tine".

sâmbătă, 26 noiembrie 2016

A 18-a camila/Teatru radiofonic

Un om avea trei fii si 17 camile.
Cand a fost sa moara a lasat prin testament fiilor sa le imparta astfel :
1/2 fiului mare
1/3 fiului mijlociu
1/9 fiului mai mic
Cum insa Doamne sa le imparti astfel cand 17 nu se imparte exact nici la 2.nici la 3 ?!
Nereusind sa le socoata multumitor,intr-o zi acestia au cerut ajutorul unui dervis care avea si el o camila.
Acesta le-a dat si camila lui,si i-a pus sa faca socoteala din 18 camile.
Asadar:
1/2 x18=9 camile pentru fiul mare
1/3x18=6 camile pentru fiul mijlociu
1/9x18=2 camile pentru fiul mic.
Total 9+6+2=17 camile!!!exact cate au primit de la tatal lor.
Si inca o camila ramasa,camila care apartinea dervisului!

O socoteala mai corecta,nici ca se poate!
Matematic comparativ, desigur,imparteala la 18,difera nitel cu cateva fractii subunitare fata de rezultatul procentelor din numarul 17..Imposibil insa insa in acest caz un calcul cu numere intregi!
Doar suplimentul(ajutorul),face posibila o imparteala intreaga corecta!

Este o pilda,o snoava...va las voua sa desprindeti semnificatia ei!
Eu am aflat-o ieri audiind piesa de teatru radiofonic;"A 18-a camila",cu Mariana Buruiana,Victor Rebengiuc,Ileana Stana Ionescu si Florian Pittis.




joi, 24 noiembrie 2016

Film:Doctorul Poenaru



Film recomandat politicienilor,doctorilor si chiar preotilor .
Ca bine le mai zice eroul filmului,perfect de actualitate!

Nu prea se mai fac astazi filme romanesti care sa ofere un  Model de conduita umana!
Pe cand tinerii isi dezvolta caracterul, in primul rand prin raportul la un model.Nu prea au repere morale,catre ce sa aspire si sa lupte pentru a fi ,a deveni.

luni, 21 noiembrie 2016

Complet de judecata

Doua calitati apreciez in mod deosebit la fiinta omeneasca:generozitatea si entuziasmul!!
Stilul generos si entuziast ...iti da aripi de a fi mai increzator,indraznet si iubitor!
Tine de ascensiunea catre o inima plina,completa...sa muncesti cu entuziasm,sa daruiesti cu generozitate!

Suntem din pacate un neam de calici si chitibusari!
Patronii vor sa muncesti cu entuziasm ca afacerea lor sa prospere,insa uita sa te rasplateasca cu generozitatea cuvenita.
Iata unul dintre motivele pentru care salarizarile in Romania sunt undeva in coada Europei!













duminică, 20 noiembrie 2016

Film/Secretul lui Bachus/Secretul lui Nemesis



Da,in ultimul timp vizionez/revizionez foarte mult filme vechi romanesti.
Facand abstractie pe ici colo de secvente evident de propaganda comunista ,apreciez scenariul in ansamblul lui, si desigur, regia si jocul actoricesc.
Iata doua comedii simpatice,care este imposibil sa nu va amuze prin unele secvente sau replici!
In primul, rolul principal ii revine lui Stefan Mihailescu Braila,in al doilea lui Gheorghe Dinica.
Exceptional jucat in ambele cazuri.!
Braila (pe care l-am revazut recent si in alte filme vechi) ma duce astazi cu gandul la Louis de Funnes !
Despre Dinica ...eu am ramas chiar uluit in secventa in care canta,ce voce puternica,tenorala are!
Putea urma cu siguranta o cariera in muzica!
In rest, actoriceste vorbind,e chiar  un rol de zile mari!!!
Regia celor doua filme :GEO SAIZESCU!




vineri, 18 noiembrie 2016

Ieri,astazi...


"Inainte Liturghia se facea cu potir de lemn si preotii erau de aur.Acum se face cu potir de aur si preotii sunt de lemn"
(ieroschimonah Nil Dorobantu (1920-1977))

joi, 17 noiembrie 2016

Dorobantul lui Dumnezeu

Ieri l-am descoperit pe acest parinte venit ca dintr-o alta lume.E incredibil ce viata a avut,ce minte sclipitoare(licentiat in Teolgie, Filozofie si Filologie cu Magda cum  Laudae,doctorand la Teologie,absolvent a 4 ani de Drept,absolvent al scolii de Stenodactilografie), cu ce capacitati extraordinare era inzestrat,dar mai cu seama cu ce spirit de daruire,prin atatea renuntari,nevoiri si sacrificiu de sine din dragoste pentru Hristos!
Cum de nu am auzit de el pana acum???
A parasit lumea aceasta in 1977,la dezgropare,sicriul era gol!

Candva am avut asa un sentiment puternic...si anume ca atunci cand un om de exceptie moare ceva cutemurator se intampla in lumea asta,Dumnezeu isi plange fiul prigonit,umilit,batut,aspru nedreptatit.!Natura insasi sufera pentru raul facut,se revolta !
Parintele Nil Dorobantu,a murit in anul cutremurului!
Parintele Arsenie Boca ,ne-a parasit si el,in anul revolutiei !
Viata amandurora a fost un calvar datorita persecutiei securitatii din regimul comunist!
Amanadoi aveau harisme de exceptie ,cum extrem de rar afli in randurile celora dintre lumea monahala.

Citeste barem in pdf cartea aceasta.

http://www.slideshare.net/tibisor/viaa-printelui-nil-dorobanu-cel-nebun-pentru-hristos-i-viaa-maicii-emanuela-ucenica-lui-a5

Iata si o prezentare intr-o emisiune tv:




IISUSE DULCE
RUGACIUNEA
PARINTELUI NIL DOROBANTU

"Slavă Ţie, Iisuse, că toate le-ai lucrat spre binele Etern si Infinit! Lucrează şi vorbeşte Doamne, pentru că robul Tău, ascultă! Slavă Ţie, Iisuse, Dulce! Ai făcut minuni multe in faţa noastră, a tuturora, dar inimile împietrite, urechile necircumcise, cerbiciile încordate, nu vor să se smerească! Hristos ne dă har şi iubire, credinţa şi nădejde, chiar în prigoana şi în amara primejduire, ne dă harisme precum odinioară primei Sfinte Biserici Ortodoxe.
Deci nu mă părăsi Doamne, că nici eu, păcătosul, nu mă ruşinez de Tine în faţa lumii! Că în fiecare zi mor pentru Tine, sunt urât de tot cosmosul pentru Tine şi port rănile, Crucea, spinii, ocara, Biserica Ta in spinare! Ocara cu care Te-au urât ighemonii a căzut asupra mea! Si râvna casei Tale m-a mâncat! In timpul muncii, în via şi în ogorul Tău experimentez mistic. Si totuşi Hristos a biruit şi de data aceasta. Iată că s-a proslăvit, întru puterea Sa infinită eternă. Şi-a arătat slava Sa cea mare şi întru mine, m-a scos din pragurile morţii şi ale iadului cu Mână Tare şi Braţ Inalt, m-a însănătoşit fără să mă încredinţeze ajutorului omenesc. Parcă a fost un vis. Invie Doamne, să se risipească vrăjmaşii Tăi! Fă minuni Doamne, că Tu eşti Dumnezeul cel mare şi Atotputernic! Şi azi te-am experimentat, Te-am constatat că eşti Acelaşi Dumnezeu, viu şi lucărător şi adevărat, întrucât am auzit glasuri din ceruri şi Ti-am văzut lumina Taborica, Te-am gustat zilnic cât de Bun eşti, Tu, Iisuse Dulce, scump Mântuitor, şi văd cum mă proniezi şi mă porţi pe braţe şi pe umeri spre Patria Cerească! Că sunt primit la Ceruri şi sunt iubit cu iubire veşnică, numai pe TineTe iubesc şi Te propovăduiesc! Am murit şi am înviat din nou, ca să-ţi laud Slava Ta!
Sunt îndragostit de Tine, Iisuse Dulce, n-am vorbe, nici scris, care să corespundă demnităţii Tale Divine, faţă de marile daruri pe care le-ai adus din destul peste mine! Ce să fac să-ţi mulţumesc, să Te bucur pe Tine, care ai spus că Ţi-e întristat sufletul până la moarte? Lasă-mă să-Ţi scot spinii şi piroanele, vino la sânul meu bolnav şi mă tămăduieşte definitiv, minunează cu milele Tale viaţa mea cea surghiunită! Că numai pe Tine te am Scump Odor, Te iubesc cu iubire înflăcărată, în locul tuturor iubirilor! Vreau să Te am pururea pretutindeni! De aceea Te port şi Te apăr, îmi risc viaţa pentru Tine, cum şi Tu Te-ai răstignit pentru mine şi m-ai iertat înainte de a mă naşte! Pătrunde în sufletul meu îndurerat, veseleşte-mi inima rănită, lucrează precum, ştii în viaţa mea, ca să mă mântuiesc şi să-Ţi slujesc Sfânta Liturghie zilnic! Da-mi un loc să-mi întind Sfântul Antimis, să-ţi ridic altar sfânt curat, să mă rog pentru tot cosmosul, să Te proslăvesc împreună cu toată Ortodoxia şi cu Sfânta Biserica triumfătoare.
Amin!
Ai milă Iisuse Dulce! Că sunt prigonit şi n-am putere, n-am nimic şi nu pot să deschid gura! Dar nu mă ruşinez in faţa duşmanilor Tăi, Iisuse, ca să nu Te hulească, să nu Te defăimeze, din cauza noastră! Preamăreşte Sfânt numele Tău, întru toate, arată tăria Braţului Puterii Tale şi miluieşte-mă şi acopera-mă, că sunt strâmtorat din toate părţile şi nu am reazăm decât la Tine, scump Dumnezeule Sfânt!
Auzi-mă Iisuse! Rămâi cu mine Iisuse Dulce, mângâierea sufletului meu şi mă miluieşte, ca sunt şi eu robul Tău şi nu am nici un alt scop decât să Te iubesc! Toti mă prigonesc, mă roagă să ies din hotarele lor, precum şi pe Tine te-au persecutat, te-au hulit cu batjocuri din hotarul gadarenilor şi a gherghesenilor! Dar dacă tu ai suferit, cine sunt eu păcătosul să fiu slăvit în valea plângerii?
Slavă Tie, Iisuse, pentru toate! Te iubesc veşnic şi te apăr cu slabele mele puteri, că atunci când sunt slab sunt mai tare! Că tu esti eşti Dumnezeul viu, “Sfinte Tare “ , întru Tine mi-am pus nădejdea şi pe Tine Te iubesc, întru Tine nădăjduiesc pururea, pretutindeni, cu dor nespus. (…..)
Iată ard de dorul Tău, de a Te vedea, de a Te auzi, de a Te simţi precum eşti, de a Te apăra, precum mi-am pus viaţa in joc pentru sfânta Ta Cruce, Icoana, Taina, peste tot, cu sfânta râvnă spre indumnezeire! Ai lovit pe toti duşmanii cu milă, ca să se pocăiască! Iartă-i Doamne ca nu ştiu ce fac! Dacă nu i-ar ispiti satana, n-ar huli si n-ar prigoni ce nu cunosc. Deci ai milă, Iisuse Dulce, şi intăreşte zidirea Ta, inalţă-ti Dreapta Ta spre izbăvire şi apără-mă şi pe mine de toţi duşmanii văzuti si nevăzuţi, trimite ingerul pazitor să mă acopere cu ale sale aripi şi imi dă să am har şi iubire, credinţă şi nădejde, lucrare in via şi in ogorul Tău, că Tu esti Adevăr şi Viaţă, Inviere şi Lumină şi pre Tine te laudă toate Puterile Cereşti, in veşnicia Infinită.
Amin!
Eu sunt vierme şi praf in Faţa Ta creatorule Divin şi vreau să mă mântuiesc! Slavă Tie, Doamne, pentru toate şi binecuvântat să fii in vecii nesfârsiţi! Te iubesc Iisuse, vreau sa-Ti ramân credincios, vreau sa Te propovăduiesc, vreau să Te am in inima mea rănită, vreau să Te apăr, vreau să te slujesc mereu că să am plată, să fiu cu Tine in Ceruri! Ia-mă Doamne de pe pământ şi ţine-mă langă Sânul tau, pune-mă in harul ceresc divin de-a dreapta Slavei Tale, iubeşte-mă şi acopera-mă cu iubirea ta mereu! Că n-am alt Dumnezeu afară de Tine şi n-am altă nădejde in afară de Iubirea Ta!
Numai pe Tine Te am, Iisuse Dulce, şi numai intru Tine am nădejdea, numai cu Tine vreau să fiu! Sunt certat de toţi şi sunt bătut, toţi scrâşnesc din dinţi asupra mea, mă hulesc şi mă batjocoresc! Dar şi Tu ai fost prigonit şi hulit, bătut, scuipat şi înspinat, flămând şi gol, dosădit şi urât in zadar.
Eu pentru Tine sufăr azi! Primeste jertfa mea in Ceruri si lacrimile mi le şterge, mă apară că neputincios sunt, slab si urât şi n-am loc unde să-mi plec capul! Că sunt prigonit, nu numai din cetate in cetate, dar chiar din casă in casă şi din om in om. Dar şi sfintele Icoane, sfintele Cruci, sfintele Taine şi altarele Tale sunt prigonite, hulite şi călcate in picioare. Iar Tu taci, sau vorbesti pe şpotite Cuvânt Ceresc! Te văd cat eşti de dosadit şi neinteles de creaturi, Iisuse Dulce!
Mai lasă-mă, Iisuse, să răsuflu in durerea-mi grea! Mai slăbeşte Scump Iisus prigoana, ca să mă bucur de pacea Ta! Tu apară-mă şi acoperă-mă, ca să inceteze prigoana şi mă pune sub lumina aripilor Tale, mă scapă de toate relele şi mă intăreste cu harul Tău, că sunt mic şi prost şi n-am alt ajutor decat Dumnezeirea Ta Sfanta şi Dulce!
Dar ce mai doresc alceva oare? Numai pe Tine vreau să Te iubesc şi să Te gust! Numai intru Tine am incredere şi vreau să Te cunosc, fericirea şi viata veşnică este intru cunoaşterea Ta Divina! Eu pe Tine Te vreau Iisuse Dulce şi intru toate pre Tine te cercetez, te caut, ca sa ma imbogatesc intru Slava Ta eternă Infinită, să am comori in Ceruri, că sus e adevarata bogătie, la Tine de-a dreapta Slavei!
Iartă-mă că Te-am răstignit cu neamul şi cu ucenicii mei, indură-te şi dă-mi iubire, har şi putere de a-ti sluji vesnic! Vreau să mă inflăcărez de iubirea Ta şi să nu mai simt spinii, boldurile şi piroanele! Ajută-mi Doamne că prea sunt persecutat de tot cosmosul! Ajută-mi Iisuse Dulce să fac slujbe divine, să scot suflete din iadul cel mai din afund! Pentru prigoana dinlăuntru, incetează şi prohibeste-o pe cea din afară, deşi toate sunt grele! Dar cu Sfânta Ta Cruce biruiesc totul, că numai intru Tine imi aflu tot dorul.
Iartă-mă Iisuse, că n-am cuvinte puternice, mă rog şi nu ştiu ce-aş vorbi eu păcătosul! Te-am pus ca pe o pecete pe inima mea, m-am pitit in Sfintele tale răni, m-am pitulat langă Sfânta Ta Cruce, am luat jugul Tău cel bun şi uşor, m-am invelit cu Sfântul Sânge Euharistic, sunt copleşit de vederea Ta, incântat de Cuvântul Tau Ceresc Divin!
Vreau să mă pocăiesc şi să nu te mai supăr cu păcatele mele! Că pentru Tine mă mânii, mă doare sufletul când Te văd prigonit, vreau să Te apăr şi să-Ţi iau ocara asupra mea, mă supăr şi plâng, blestem pe satan şi pe toţi vrăjmasii Tăi, aş vrea să-i trăsnească Sfântul Ilie şi să crape pământul sub ei, că nu mai pot suferi să Te hulească atâta!
In toate frământările şi prigoanele am văzut minuni şi taine divine, lucrarea lui Hristos a umplut totul, încât toti vrăjmaşii ei, cu capete şi picioare sparte şi rupte, hăituiţi de îngerul lui Hristos, au încetat prigoana. Dar lumea creaturii este schimbătoare şi iar mă va persecuta. Deci nu aştept decât mila, iubirea, providenţa lui Hristos, întru care nu-i schimbare, nici umbră de mutare. In mijlocul durerii, postului, foamei, setei, golătăţii, terorii, stăinătăţii, sunt cu Tine Iisuse Dulce şi Tu-mi eşti de toate.
Ajută-mi Doamne Iisuse pururea, pretutindeni, lucrează prin mine, scrie şi propovăduieşte, dă har şi puteri, minuni şi semne, scoate din iad la Sfânta Liturghie miliarde de suflete! Primeşte, Doamne Sfinte, jertfa zilnică, iubirea, credinţa, nădejdea. Te apăr cu preţul vieţii mele, pentru că Tu Ţi-ai dat viaţa pentru mine şi pentru întreg cosmosul. Iar eu daca mi-am pus viaţa în joc pentru Tine, înseamnă că dobândesc viaţa veşnică şi învierea întru slava Ta eterna Infinită.
Sufăr pentru Tine, în fiecare zi sunt dat ca oile spre junghiere pentru Impărăţia Cerurilor! Mă zbat cu frică şi cu cutremur, lucrând pentru mântuire! Duşmanii Tăi vor să-ti dea afară Sfintele Taine, Sfânta Cruce, să-ţi dărâme Sfintele altare, catacombele prigonite! N-am loc si vreme în contra-timpul incomensurabil, sunt singur şi rănit de iubirea Ta! Port ocara Ta între duşmanii Tăi, între farisei şi vipere, stăin şi însetat, gol şi fămând, rănit şi închis, prigonit şi din afară şi dinlăuntru! Intre spini şi şerpi zac, e grea Crucea pe care o duc singur, părăsit de toţi! Dar Te am exemplu pe Tine, căci ai dus Sfânta Cruce singur până la capăt şi porţi Sfintele Răni, în care mă ascund şi eu azi. Că înainte de a suferi noi creaturile, Tu însuti ai fost ascultător până la moarte.
Eşti şi astăzi hulit, procesul şi judecata Ta înca nu s-au închis. Te înjură în faţa mea de Sfintele Paşti, Te blestemă şi Te hulesc toţi. Dar cum nu ţi-ai deschis gura din Sfintele Icoane şi de pe Sfânta Cruce, la fel tac şi eu, mai mult Te înţeleg, Te iubesc şi Te ador, Iisuse Dulce! N-am cu cine vorbi si n-am cui să mă spovedesc, de aceea-Ţi scriu din groapa cu lei şi din Egiptul patimilor, din amara primejduire, dintre ameninţări şi calomnii. Nu mă părăsi, nu mă prigoni şi Tu, că pe cine vine la Tine nu-i scoţi afară, iar eu la cine mă voi duce Doamne?
Mentiune:Această “Plangere-Rugaciune” este extrasă din “Mistica”, scrisă de ieroschimonahul Nil Dorobanţu (pg. 105)Multumiri celuia care a postat-o intr-un comentariu!
.............
"Învățat de Părintele Arsenie Boca cum să pogoare „mintea-n inimă” și înzestrat cu „harisma predicii”, a propovăduit Cuvântul lui Hristos atât în biserici și mănăstiri, de unde a fost alungat de fiecare dată, cât și cu „biserica în spate”, predicând „ore întregi desculț, cu crucea în mână, cu capul gol, încins cu o funie, prin sate și orașe”, slujind Sfânta Liturghie zi de zi, cel mai adesea în spații neconvenționale și în natură („În șuri, în păduri, în grajduri, prin beciuri, în pivnițe, în fân, în cetină, în noroi și pe gheață, pe acoperișuri, pe ulițele cetății, noaptea și ziua”), atrăgând în jurul său mii de oameni, dar și „ighemonii“ securiști, care nu i-au iertat cuvântul răspicat și opiniile tranșante, faptul că la predică vedea „lumină sau întuneric, porumbel sau păcat, iubire sau ură, la fiecare creștin“ și nu-și termina „cuvântul propovăduitor, până nu pierea satan din toți”.
L-au arestat în mai multe rânduri, l-au scos din slujbă în straiele cu care oficia Liturghia și l-au batjocorit, bătândul cu pumnii și cu „arme grele”, aruncându-l în „întunericul demonic al celulei nr. 5” și punându-i viața în pericol de mii de ori, fără a reuși însă nicio clipă să-i perturbe convingerile și să-l oprească din activitatea sa misionară. Dimpotrivă, condițiile grele din temniță i-au folosit la „curățirea, iluminarea și unirea mistică” iar suferințele l-au ajutat, la marea judecată, să scape de „iadul cel veșnic”.
Considerat nebun și caterisit în cele din urmă de arhiereii pe care îi mustra pe față și, tocmai de aceea, nu-l aveau nici ei la inimă, a preferat să stea ascuns în satul natal vreme de 14 ani și să studieze, elaborând o operă teologică impresionantă, ce abia de acum încolo va fi valorificată, după cum deducem din Cuvânt(ul) de încheiere al îngrijitorului ediției.
Flacără vie a monahismului românesc, ieroschimonahul Nil Dorobanțu (1920-1977) va fi, cu siguranță, nu doar scos din uitare, ci și integrat în galeria impresionantă a patericului autohton și, de ce nu, chiar înscris în sinaxare, întrucât gradul său de sfințenie și minunile pe care le-a săvârșit în ultimele decenii vorbesc de la sine. Citiți volumul și vă veți convinge că cel ce a îmbrăcat încă de tânăr „haină de batjocură” și se considera, din smerenie, „vierme și nu om” a fost și este, în fapt, unul dintre mulții sfinți tăinuiți iviți în spațiul românesc și care merită cu prisosință să fie cunoscuți."
Cornel GALBEN – Bacău – Meridianul Cultural Românesc, Nr.3